Dupa o sambata consumata in ore interminabile, in care inevitabil ne-am aratat tot ce suntem si putem fi, liberi, gresiti poate din nastere, dar puri odata cu trecerea timpului, adica cum se ratoia muj "asta sunt maiiiiiii, ce vrei sa fac!?" si ramai fara replica la un asemenea adevar ce ti se contureaza drept in fata sub ochii inflacarati ai acestuia, apoi personalitatea fiecaruia desfasurandu-se sub privirile aprobatoare ale fiecaruia dintre noi, simtind ca iata sunt placut asa cum sunt, nefals, neipocrit, dezlantuiti de fibrele noastre interioare si peste toate, sentimentul unei adanci comuniuni sufletesti, ceea ce se numeste nici mai mult nici mai putin...prietenie.
Va iubesc nespus, desi mult mai mult tin la...Mirci:)))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu