Irvin D. Yalom, cu umor, prezinta cateva cazuri referitoare la destinul de a fi sau deveni psiholog. De exemplu, un psihoterapeut debutant, pe cand se afla inca in formare, incalca regulile deontologice si intretine o relatie cu o clienta. Din proprie initiativa, constientizand eroarea umana ce o produsese, renunta la cariera de psihoterapeut si il regasim peste ani lucrand intr-un domeniu tehnic. Sau, un pacient netratabil, un acerb cititor de filosofie, despre care Yalom isi formase convingerea ca e una dintre persoanele cele mai asociabile si lipsite de afectiune, demisioneaza din functia de chimist, urmeaza facultatea de filosofie, devine asistent universitar si isi deschide un cabinet pe consiliere filosofica. Yalom ramane consternat. N-avea idee cum fostul sau pacient, lipsit de orice urma de empatie, poate sa trateze alti pacienti.
Aici vorbim de America, unde e totul posibil, si anume, putem vedea cum un vanzator de inghetata poate ajunge un fizician renumit sau, ca si in cazul nostru, un mare chimist un psiholog obisnuit. Exista posibilitatea de a jongla cu job-urile, de a te reprofila etc.
Totusi, meseria de psiholog nu se potriveste oricui. Ca si in multe alte profesii, este necesar sa fii innascut pentru aceasta, sa devina ca o menire intrinseca dorinta de a-i ajuta pe altii, de a-ti dezvolta sentimentele de comuniune sociala, de a empatiza cu ceilalti si intui misterioasele semne ale psihicului, bineinteles, conjugat cu o buna pregatire teoretica si practica.
Multi, am constatat, nu fac inca distinctia intre psihiatru (medicul specializat în tratamentul bolilor mintale si care are dreptul sa administreze medicamente) si psihoterapeut sau psiholog (evalueaza, consilieaza, sustine, indruma si trateaza prin diverse terapii persoanele care se confrunta cu probleme, diverse obstacole de natura sociala, psihica, familiala etc.). Definitiile sunt mult mai ample, iar munca ce o presupune fiecare sunt mult mai complexe.
S-a format deja o prejudecata in randul oamenilor in ceea ce priveste cum ar trebui sa arate un psiholog. In viziunea multora psihologul trebuie sa stie sa-si rezolve conflictele ce apar in viata lui, frustrarile, iar problemele cu care "omul de rand" se confrunta pe un psiholog nu are cum sa il atinga, cum ar fi divortul, suferinta in urma unei pierderi, greselile pur omenesti, certurile cu partenerul, cu copii etc. Psihologul apare ca un batran intelept, echilibrat, capabil sa rezolve si sa gestioneze perfect orice problema.
Pana a ajunge la nivelul unui psiholog bun este imperios necesar sa urmezi ani de stagii de formare, dezvoltare personala, practica asistata de un supervizor calificat, tocmai pentru a rezolva multitudinea de complexe, frustrari pe care orice om le incearca.
Irvin D. Yalom povesteste ca a fost nevoit sa fie psihanalizat 3 ani de zile, in afara cursurilor de formare obligatorii pentru a obtine un atestat de libera practica.
De asemenea, multi psihologi isi au psihologul personal, asa cum si medicii isi au medicul personal.
Irvin D. Yalom este un exemplu de psihoterapeut care, pe langa numeroasele succese in cariera sa, isi recunoaste limitele si descrie cu originalitate eforturile si lupta sa cu psihicul uman.
Aici vorbim de America, unde e totul posibil, si anume, putem vedea cum un vanzator de inghetata poate ajunge un fizician renumit sau, ca si in cazul nostru, un mare chimist un psiholog obisnuit. Exista posibilitatea de a jongla cu job-urile, de a te reprofila etc.
Totusi, meseria de psiholog nu se potriveste oricui. Ca si in multe alte profesii, este necesar sa fii innascut pentru aceasta, sa devina ca o menire intrinseca dorinta de a-i ajuta pe altii, de a-ti dezvolta sentimentele de comuniune sociala, de a empatiza cu ceilalti si intui misterioasele semne ale psihicului, bineinteles, conjugat cu o buna pregatire teoretica si practica.
Multi, am constatat, nu fac inca distinctia intre psihiatru (medicul specializat în tratamentul bolilor mintale si care are dreptul sa administreze medicamente) si psihoterapeut sau psiholog (evalueaza, consilieaza, sustine, indruma si trateaza prin diverse terapii persoanele care se confrunta cu probleme, diverse obstacole de natura sociala, psihica, familiala etc.). Definitiile sunt mult mai ample, iar munca ce o presupune fiecare sunt mult mai complexe.
S-a format deja o prejudecata in randul oamenilor in ceea ce priveste cum ar trebui sa arate un psiholog. In viziunea multora psihologul trebuie sa stie sa-si rezolve conflictele ce apar in viata lui, frustrarile, iar problemele cu care "omul de rand" se confrunta pe un psiholog nu are cum sa il atinga, cum ar fi divortul, suferinta in urma unei pierderi, greselile pur omenesti, certurile cu partenerul, cu copii etc. Psihologul apare ca un batran intelept, echilibrat, capabil sa rezolve si sa gestioneze perfect orice problema.
Pana a ajunge la nivelul unui psiholog bun este imperios necesar sa urmezi ani de stagii de formare, dezvoltare personala, practica asistata de un supervizor calificat, tocmai pentru a rezolva multitudinea de complexe, frustrari pe care orice om le incearca.
Irvin D. Yalom povesteste ca a fost nevoit sa fie psihanalizat 3 ani de zile, in afara cursurilor de formare obligatorii pentru a obtine un atestat de libera practica.
De asemenea, multi psihologi isi au psihologul personal, asa cum si medicii isi au medicul personal.
Alegerea unei profesii ar trebui sa aiba la baza si calitatile persoanei respective, sa fie un fel de alegere interioara vocationala. Multe persoane fac alegerea meseriei in functie de sfaturile celor din jur sau pentru rezolvarea "unor dileme interioare". Si iata ca asa te trezesti cu psihologi care au devenit asa doar pentru ca au avut dileme in a se intelege pe ei insisi si nu stii daca s-au inteles inca... Sau ai de-a face cu preoti care s-au facut preoti doar pentru ca tatal sau altcineva din familie a aratat cat de usor pot fi manipulati oamenii cand e vorba de religie! Sau preoti care au devenit asa doar pentru ca si-au dat seama ca au inclinatii de alta natura si cel mai bun loc de ascuns era sub "pulpana larga a Domnului" unde nimeni nu pune intrebari. E adevarat, psihologul si psihiatrul par de multe ori "nitel loviti" pentru ca nu poti patrunde in atat de multe camari ale mintii fara sa iei cate ceva cu tine...De aici si recomandarea de a avea un "maestru" care sa asigure sanatatea mintala a celui care umbla cu lucruri atat de fragile ca mintea umana...
RăspundețiȘtergere