Maestrul si Margareta

Florile galbene. Tocurile si piciorul usor dezgolit. Maestrul simti apropierea ei. Margareta avea ochii indurerati, visatori. Florile galbene oribile, nelinistitoare, cumparate fara motiv precis. Inainte, presimtise o intalnire decisiva. Maestrul canta pantofii pe asfalt in ganduri nefericite. Privirile se intalnira. Privirile se intalnira si stiura. Cand tocurile si florile galbene se indepartara, maestrul se nelinisti. Daca o pierd? Pantofii se intoarsera hotarati. Mergeau linistiti alaturi unul de celalalt, de cand lumea si pamantul. "Ai cumparat flori galbene!?", intreba el. "De ce? Nu iti plac florile mele?", se mira ea. "Nu", iar el isi daduse seama ca iubise toata viata acea femeie. Linistea calma odihnea pietrele. Deodata, Margareta arunca florile galbene "Cata dreptate ai! Nu stiu de ce am cumparat flori galbene." Maestrul tresari.

Regreta totusi florile, chiar si de culoare galbena. Apoi, le luase de pe asfalt. Maestrul si Margareta, umbra se intindea pana la capatul lumii, cand dragostea lovi pe amandoi deodata.