Minți sucite

O idee, să-nțelegi

Funcționarea lumii întregi.

Unii declarau convinși,

Spre exemplu Leibniz,

Cum că omul ar putea

Să priceapă până-n adânc toate fenomenele

Doar prin rațiunea sa.

Vine Kant, răscolitor,

Un titan ce avansează

Intuiția subiectivă

Revoluționând astfel știința

Rațiunii absolute,

Incât omul nu-i capabil

Să cunoască în întregime

Lucrurile pe pământ.

Relativ, e relativ

Obiectul, lumea, omul

Se-nfoia Einstein să spună

Și de atunci

Noi știm precis

Că,

Dintr-un unghi percepem una

Și din altul sesizăm alta,

Iar, ca să cunoști întregul

Trebuie să iei în calcul

Și în mod exhaustiv

Infinitele dimensiuni

Ce poate caracteriza fenomenul.

În răstimp

Porni întrebarea,

Dinspre Heidegger neliniștit,

Cum de intuim ce este este

Și nu știm ce este este?

Atunci clar e necesar

Să analizăm profund ființa,

Pe când omul este-n stare,

Sub îndemn heideggerian,

Să se-ndrepte cu ardoare

Către lucrurile însele!

Să privim cu interes

Înspre oamenii din jur

Vom vedea cum fiecare

Își găsește aplecare

Printre aceste teorii.

Unul crede-n rațiune

Mai presus de orișice,

Altul pune intuiția

Fundament al adevărului,

Scepticul în relativ

Își percepe existența,

Iară cei nedumeriți

Se întreabă ce-i a fi.

Și sunt multe alte teorii...