sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Un alt tablou

Pentru a sterge impresia grotesca ce a suscitat-o tabloul prezentat in postarea anterioara fac apel la ajutorul lui Helmut Newton, un faimos fotograf al secolului XX, remarcabil mai ales prin fotografierea nudurilor feminine.

vineri, 28 ianuarie 2011

Tablou

Deasupra patului unde ma trezisem se afla cocotat nudul hidos al unei femei. Culori tari, intepatoare, puternic accentuate. Parul e verde, jumatate din trupul ei e rosu aprins. Sanii prelungiti nenatural, asa lasati parca ar avea forma unui penis, incadreaza intre ei imaginea unui sex feminin.
Chipul imbatranit, vulgar, unde nasul, ochiii, gura sunt impresionant de mari, este expresia cea mai hidoasa a tabloului. Femeia sta cu picioarele desfacute, parca nu in asteptarea unui mascul care sa o posede, ci afisandu-si goliciunea putreda doar in intentia de a poza. Fizionomia fetei, usor masculinizata, iti da impresia de o puternica frustrare sexuala, de ganduri ascunse foarte perverse, de trup prostituat murdarit de grave imoralitati.
Privirea trista, singurul semn al unei trairi umane. Femeia aceasta este roaba instinctelor sexuale oarbe, navalnice, libidionoase.
Cufundata in deslusirea simbolurilor acestui tablou, am avut o intuitie: exista o afinitate intre aceasta imagine, semnificatia ei si trairile ascunse ale pictoritei, pare a fi reflectarea in oglinda a propriului ei chip, asemenea fenomenului Dorian Gray.  Se dispretuieste mult, se pare, dovedind o constientizare dureroasa: pierderea candorii, naivitatii ce o caracteriza odata.

luni, 24 ianuarie 2011

Poveste

Este povestea unui personaj care isi propusese sa-si viziteze un prieten vechi, zilele acestea, un prieten pe care nu-l vazuse de cateva luni bune. Nu a cautat o explicatie exacta a motivului care l-a determinat sa i-a o asemenea hotarare, desi se agita in mintea lui un vag gand al inutilitatii intalnirii proiectate.
Seara, stand in fata televizorului si urmarind o emisiune care de obicei il plictisea, linistit, si-a promis ca a doua zi va trece negresit pe la prietenul sau, macar sa-l salute si sa mai schimbe o vorba. Si cum menirea mintii umane este aceea de nu inceta niciodata sa functioneze decat odata cu viata, si cum de multe ori, fara voia noastra, ne transpune in diferite stari, ne furnizeaza diverse informatii, desi nu avem neaparat nevoie de ele, ba chiar unele dintre ele ne tulbura intr-o asemenea masura incat din veseli sau linistiti ne transforma in revoltati sau doritori de o razbunare crunta, ori melancolici provocandu-ne nevoia de a plange furtunos si multe altele asemnea, tot asa in aceasta noapte, oarecum calma, ea avu inraurirea sa zadarasca sufletul personajului nostru.
Astfel, isi aminti (poate cauza rascolirii gandului a fost cuvantul "gandac" rostit de unul dintre invitatii emisiunii) cum intr-o dupa-amiaza prietenul sau vechi ii facuse o vizita. Acesta era cu o fata pe care personajul nostru nu o vazuse niciodata si care se prezenta cu un accent cam prea rostit de sus totusi: "Irina, studenta la economie". Ei, si !?!?
Imediat o gasi antipatica si cum este o fire care nu-si poate ascunde gandurile si dispozitiile si nici macar nu incearca, trezi antipatia si in sufletul fetei.
Discutia lancezea, tacerea devenea frustranta. Prietenul arunca priviri cand pline de rugaminti, cand ca o lance ce ar fi sfasiat tot in jur, insa nici unul nu gasea puterea sa innoade un cuvant. In acele momente, in aerul apasator strapuse un tipat isteric. Fata, topaind catva timp prin casa, iesi fara sa spuna o vorba. Prietenul, sari ca ars, sulita inca o data cu privirea pe amicul sau si parasi casa fara a scoate nici el un cuvant.
Isi spuse atunci ca un asemenea eveniment nu este in masura sa-i strice ziua; nu prevedea insa ca intamplarea aceasta avea sa il desparta de prietenul sau pentru multa vreme.
Afla mai tarziu, intr-o confruntare cu prietenul sau, ca el nu este un om adevarat, ca este un orgolios, de fapt un egocentric fara valoare, un individ uman care nu-si iubeste aproapele, ci il dispretuieste si-l chinuie, asa cum a dovedit si fata de femeia lui, da, femeia lui, ba mai mult, logodnica lui, viitoare sotie, atunci cand a speriat-o cu plosnitele din casa, care le accepta si se complace in mizerie cu ele. De unde sa stii, poate ca intentionat tine vietatile astea pe langa el pentru a ingrozi lumea. Mai afla de la prietenul sau ca nu este demn de a fi prieten si iubit si ca nu se face sa te insotesti cu astfel de oameni.
Cam de pe atunci nu s-au mai vazut.

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

Fratia intre popoare

Ieri fu zilele scolii si atunci conducerea hotari sa se celebreze si ziua de 24 ianuarie 1859, cand Al. I. Cuza a fost ales domnitor si se infaptui astfel unirea celor doua principate romane, Moldova cu Tara Romaneasca. Au fost invitati inspectori, senatori, era mare agitatie. Dupa o mica sceneta impresionanta in care personajul Cuza a excelat ca si Mos Ion Roata, urma corul  cu nelipsitul Handri-Popa si alte doua-trei cantece istorice romanesti pe care le mai auzi doar in situatii de felul acesta, incat cu atat mai mult te impresioneaza. Spre final profa de muzica ne anunta ca a pregatit o surpriza si, facand cu ochiul spre noi, da tonul corului care cu forta incepu a interpreta "Imnul Europei" in romaneste. Se auzira exclamatii, se intalnira priviri stralucitoare si aprobatoare in randul profesorilor, daa, uite ce idee buna, da, da, asa mai vii de-acasa!
Ma strabatu un fior, dinspre sangele meu tasni un soi de revolta si nu putui sa ma gandesc decat la fenomenul manipularii care, iata, ca un joc nevinovat invaluie sufletele tinere; totusi, gandii, versurile despre fratia dintre popoare nu pot fi atat de nocive, dezvolta a priori o legatura si o acceptare oarecum neconditionata a culturilor straine. Daca ar fi numai atat...

duminică, 16 ianuarie 2011

De-ale maternitatii

Am 31 de ani. Sora mea are 30 de ani. Cele mai bune prietene ale mele au 31, respectiv 36 de ani. Sefa de la firma are aproape 30 de ani, colaboratoarea ei 33 sau 34 de ani. Cea mai aratoasa profesoara de la Cuza are 43 de ani. Plus altele, fara numar...Nici una dintre ele nu au copil, casatorite sau nu.
Trebuie ca femeia de-a lungul secolelor sa fi suferit grave traumatisme pentru ca in zilele noastre sa intalnim atat de multe dintre ele fara progenituri.
Egoismul specific barbatului, definit mai putin dur independenta, s-a transferat femeii, sau femeia a preluat constient si inconstient multe din atributele acestuia, fara sa realizeze ca in felul acesta devine un mutant, adica o ea insasi cu menirea ei nu mai poate fi.
Tot adevarat este ca femeia refuza sa mai fie fiinta sacrificata in sanul familiei, cea care procreeaza, gospodareste, sustine, sprijina, munceste, intretine, isi neglijeaza totul pentru fericirea familei. Acum ea incearca sa se defineasca printr-un fel al ei specific independent de barbat, copil, familie, doar prin ea insasi. Lucru care poate avea si consecinte negative, deoarece, fara dubiu, sensibilitatea femeii este cea care leaga, uneste, da sens, iar trupul si psihicul ei este programat sa perpetuieze fiinta umana.

duminică, 9 ianuarie 2011

Sensul vietii

In vremea aceea, prin '07, eram ospatar intr-un hotel pe coasta Marii Adriatice, in Italia. Aveam un coleg pe unul Vito, chiar asa se numea, provenit din sudul Italiei, care isi dedicase toata viata lui meseriei de ospatar si nu fara rost, caci era in stare sa serveasca o terasa de peste 100 de persoane, alergand de colo colo, fluierand in rastimpuri, fara sa ameteasca nici o comanda. Avea vreo 30 de ani, cred. Trezise antipatia in noi romanii pentru ca era arogant si vulgar, mai ales cu fetele. Intr-o seara ma adusese in pragul disperarii prin comportamentul lui si eram hotarata sa raportez totul directorului, un fel de om si asta care nu vedea decat hotel in fata ochilor. Buuunn! Vine directorul. Incep sa-i spun ca  uitati Vito asa si pe dincolo, ca eu in conditiile astea nu mai lucrez etc etc.
Directorul, distrat, ma sfatuieste sa il ignor, ca el  nu poate pierde un ospatar asa bun, ca uite Vito e in stare de asta si de asta si tot asa pana simtii ca ma sufoc de nervi si aproape urland, de fata cu intreg personalul hotelului, incepui sa turui: "care este sensul omului asta pe pamant? v-ati pus vreodata intrebarea asta? ce rost are el? ce-i cu viata lui?", ochii imi ieseau din orbite si gesticulam, in limba italiana iesea ceva de genul "che vita ha Vito?" - ce viata are Vito? - si nu ma mai opream din mirarea asta care credeam ca si ceilalti o impartasesc, chiar asa ce o fi cu sensul vietii acestui Vito...
Bineinteles ca, directorul ma privea asa consternat, cu ochii nemiscati asupra mea neintelegand o iota din tot ce debitam eu. Se lasase o tacere grea. Ce putea  fi anormal cu Vito, parca se intrebau toti, era un ospatar chiar foare bun, nesuferit, e drept, insa bun in meseria lui. Directorul mai spuse si el ceva acolo, se intoarse si iesi pe usa. Ceilalti se imprastiara. Eu visai toata noaptea cum tineam discursuri pline de adevar si morala aproape batandu-ma cu pumnul in piept.
Azi nu pot decat sa ma distrez asupra ispravii mele de atunci, chiar asa ce-i tot dadeam eu cu sensul vietii...
-
Acum cateva zile o studenta in anul I m-a rugat sa o ajut la efectuarea unei teme la psihologie. Zis si facut. O chem la mine, deschid cartea si incepem sa dezbatem ce si cum trebuie facut. Realizez ca unele notiuni de baza nu le cunoaste si incep eu asa vartos si angajat sa ii explic de-mi sarea saliva printre dinti, vorba unui amic. Era vorba despre constiinta, cu realizarea faptului ca iata, acesta sunt eu aici si acum, adica sunt un om constient despre mine insumi, deci exist etc etc. Nu ma opresc la simple explicatii, ci o dau inainte cu intrebarea primordiala "de ce" si cu acea interogatie filosofica "cine sunt eu" si nu ma mai opream din zis de imi rasuna si mie ragusit si strident  vocea in creier. Ea deodata lasa privirea in jos, parca reflectand, apoi o tinti spre mine, privind de fapt prin mine si cu ochii parca rataciti exclama: "da chiar bai, cine sunt eu?".

luni, 3 ianuarie 2011

Citat

"Femeia este ca un izvor. Ai să spui: ei, ce e un izvor? Nimic, îl vezi numai când ţi-e sete, şi pe urmă, după ce bei, treci pe lângă el." Marin Preda