Gândul creației răpus de moarte
în frământările eshatologice,
când Dionysos bântuia maturitatea precoce
a copilului mut,
ce în cuvântul viu își avea năzuința,
biruit de nimicul din jur.
Pe când rațiunea domnea sângele pulsionând reflexiv
în dezbateri aporetice,
nebunia angoasei existențialiste -
printr-o construcție cu caracter ontologic –
mângâia sânul dorit
de mâna ce căuta neliniștit între coapse
adevărul aprioric șoptit
din impulsuri poetice.
În ea se răsfrânge
imperativul focului mistuitor
ce împlinește dulcea șansă
a lui thaumazein -
de unde pleacă orice operă adevărată.
Am recitit poezia si am si inteles-o...erau de altfel de tradus doua cuvinte: aporetic si thaumazein ca totul sa imi fie limpede.
RăspundețiȘtergereIn rest, cum sa nu inteleg, mai ales ca este vorba de mine, chiar de mine. Acel mine pe care nu il vad mai bine decat atunci cand il exprimi tu?
primul cuvant defineste "idei , probleme la care nu cauti raspunsuri", celalat" admiratie, uimire".
Daca ar fi sa imi exprim o parere in ce priveste poezia, as spune: nu ea, aceea ce imi este mie atribuita este interesanta, eu care ma stiu, ci capacitatea, sau mai degraba talentul (altfel nu il pot numi) de a trai intr-adevar o persoana. Talentul tau, adica. Sunt uimita eu de aceasta descriere si pe langa faptul ca, imi dau seama intr-un spirit foarte placut ca cineva(adica tu) ma stie, ma cunoaste, sau mai bine spus imi reaminteste de mine, acel mine despovarat de social, sunt foarte convinsa acum de capacitatile tale formidabile in ale scrierii, descrieri.
te felicit si sunt foarte incantata ca esti sora mea!