Este povestea unui personaj care isi propusese sa-si viziteze un prieten vechi, zilele acestea, un prieten pe care nu-l vazuse de cateva luni bune. Nu a cautat o explicatie exacta a motivului care l-a determinat sa i-a o asemenea hotarare, desi se agita in mintea lui un vag gand al inutilitatii intalnirii proiectate.
Seara, stand in fata televizorului si urmarind o emisiune care de obicei il plictisea, linistit, si-a promis ca a doua zi va trece negresit pe la prietenul sau, macar sa-l salute si sa mai schimbe o vorba. Si cum menirea mintii umane este aceea de nu inceta niciodata sa functioneze decat odata cu viata, si cum de multe ori, fara voia noastra, ne transpune in diferite stari, ne furnizeaza diverse informatii, desi nu avem neaparat nevoie de ele, ba chiar unele dintre ele ne tulbura intr-o asemenea masura incat din veseli sau linistiti ne transforma in revoltati sau doritori de o razbunare crunta, ori melancolici provocandu-ne nevoia de a plange furtunos si multe altele asemnea, tot asa in aceasta noapte, oarecum calma, ea avu inraurirea sa zadarasca sufletul personajului nostru.
Astfel, isi aminti (poate cauza rascolirii gandului a fost cuvantul "gandac" rostit de unul dintre invitatii emisiunii) cum intr-o dupa-amiaza prietenul sau vechi ii facuse o vizita. Acesta era cu o fata pe care personajul nostru nu o vazuse niciodata si care se prezenta cu un accent cam prea rostit de sus totusi: "Irina, studenta la economie". Ei, si !?!?
Imediat o gasi antipatica si cum este o fire care nu-si poate ascunde gandurile si dispozitiile si nici macar nu incearca, trezi antipatia si in sufletul fetei.
Discutia lancezea, tacerea devenea frustranta. Prietenul arunca priviri cand pline de rugaminti, cand ca o lance ce ar fi sfasiat tot in jur, insa nici unul nu gasea puterea sa innoade un cuvant. In acele momente, in aerul apasator strapuse un tipat isteric. Fata, topaind catva timp prin casa, iesi fara sa spuna o vorba. Prietenul, sari ca ars, sulita inca o data cu privirea pe amicul sau si parasi casa fara a scoate nici el un cuvant.
Isi spuse atunci ca un asemenea eveniment nu este in masura sa-i strice ziua; nu prevedea insa ca intamplarea aceasta avea sa il desparta de prietenul sau pentru multa vreme.
Afla mai tarziu, intr-o confruntare cu prietenul sau, ca el nu este un om adevarat, ca este un orgolios, de fapt un egocentric fara valoare, un individ uman care nu-si iubeste aproapele, ci il dispretuieste si-l chinuie, asa cum a dovedit si fata de femeia lui, da, femeia lui, ba mai mult, logodnica lui, viitoare sotie, atunci cand a speriat-o cu plosnitele din casa, care le accepta si se complace in mizerie cu ele. De unde sa stii, poate ca intentionat tine vietatile astea pe langa el pentru a ingrozi lumea. Mai afla de la prietenul sau ca nu este demn de a fi prieten si iubit si ca nu se face sa te insotesti cu astfel de oameni.
Cam de pe atunci nu s-au mai vazut.
Seara, stand in fata televizorului si urmarind o emisiune care de obicei il plictisea, linistit, si-a promis ca a doua zi va trece negresit pe la prietenul sau, macar sa-l salute si sa mai schimbe o vorba. Si cum menirea mintii umane este aceea de nu inceta niciodata sa functioneze decat odata cu viata, si cum de multe ori, fara voia noastra, ne transpune in diferite stari, ne furnizeaza diverse informatii, desi nu avem neaparat nevoie de ele, ba chiar unele dintre ele ne tulbura intr-o asemenea masura incat din veseli sau linistiti ne transforma in revoltati sau doritori de o razbunare crunta, ori melancolici provocandu-ne nevoia de a plange furtunos si multe altele asemnea, tot asa in aceasta noapte, oarecum calma, ea avu inraurirea sa zadarasca sufletul personajului nostru.
Astfel, isi aminti (poate cauza rascolirii gandului a fost cuvantul "gandac" rostit de unul dintre invitatii emisiunii) cum intr-o dupa-amiaza prietenul sau vechi ii facuse o vizita. Acesta era cu o fata pe care personajul nostru nu o vazuse niciodata si care se prezenta cu un accent cam prea rostit de sus totusi: "Irina, studenta la economie". Ei, si !?!?
Imediat o gasi antipatica si cum este o fire care nu-si poate ascunde gandurile si dispozitiile si nici macar nu incearca, trezi antipatia si in sufletul fetei.
Discutia lancezea, tacerea devenea frustranta. Prietenul arunca priviri cand pline de rugaminti, cand ca o lance ce ar fi sfasiat tot in jur, insa nici unul nu gasea puterea sa innoade un cuvant. In acele momente, in aerul apasator strapuse un tipat isteric. Fata, topaind catva timp prin casa, iesi fara sa spuna o vorba. Prietenul, sari ca ars, sulita inca o data cu privirea pe amicul sau si parasi casa fara a scoate nici el un cuvant.
Isi spuse atunci ca un asemenea eveniment nu este in masura sa-i strice ziua; nu prevedea insa ca intamplarea aceasta avea sa il desparta de prietenul sau pentru multa vreme.
Afla mai tarziu, intr-o confruntare cu prietenul sau, ca el nu este un om adevarat, ca este un orgolios, de fapt un egocentric fara valoare, un individ uman care nu-si iubeste aproapele, ci il dispretuieste si-l chinuie, asa cum a dovedit si fata de femeia lui, da, femeia lui, ba mai mult, logodnica lui, viitoare sotie, atunci cand a speriat-o cu plosnitele din casa, care le accepta si se complace in mizerie cu ele. De unde sa stii, poate ca intentionat tine vietatile astea pe langa el pentru a ingrozi lumea. Mai afla de la prietenul sau ca nu este demn de a fi prieten si iubit si ca nu se face sa te insotesti cu astfel de oameni.
Cam de pe atunci nu s-au mai vazut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu