punctul

intr-un punct din spatiul meu,
ma rotesc in cerc mereu,
inainte si-napoi,
ba pe-aproape, ba departe
melcul nu-mi iese defel.
daca e Mefistofel,
imi zic eu cu ochi mijiti,
am s-asez o vesnicie
intre mine si-acel punct, si,
cu surasul meu ironic,
am sa-ntorc un arc de cerc
creionandu-l imperfect,
iar in minte mea nebuna
voi salta spre acel punct
tulburand arcele toate
ca si valuri mari pe ape,
rasucindu-ma odata
inghitind punctul deodata,
iara,
sangele superfulger
cu impulsul electronic
va purta punctul la creier,
inhibat, reactivat,
si-n explozia de puncte
eu voi deslusi misterul
existentei lui in lume.