Intr-o cladire cu cinci etaje, construita modern, compatrimentata in birouri de diverse marimi, intre calculatoare, neoane si aparate cu aer conditionat, printre oamenii ce misuna, angajati, responsabili, femei de servici, intr-o parte, langa fereastra acoperita de jaluzele, identifici posturile unde isi fac veacul de dimineata pana seara la sapte, Robert si Ioana.
Robert a terminat Artele, insa, resemnat si in acelasi timp linistit de neputinta lui poate inchipuita ca nu este un geniu, ba mai mult, nici macar creativ, astfel incat sa aduca elemente de noutate in pictura sau altceva, lucreaza acum in vanzari. Cand se plistiseste traseaza cateva linii cu creionul pe o foaie alba A4 fara a se implica prea mult. Rezultatul intrezareste un talent neexplorat.
Ioana a studiat Istoria, masterul la continuat pe resurse umane, a avut intentia de a se inscrie la doctorat, insa a renuntat influentata de ideea ca doctoratul nu se face de placerea de al face ci trebuie sa ai un viitor asigurat si, cum Istoria e saraca in oportunitati, a preferat sa se angajeze in vanzari.
Robert e un tip solid de o suta de kilograme, inalt, deci bine facut, un spirit curios si investigativ. Ioana e mica, are pana in 50 de kilograme, reflexiva si introvertita.
Robert se declara ateu, construit din milioanele de filmulete YouTubeiene, fara sa fi citit cine stie ce la viata lui. Ioana, dimpotriva, e visatoare, o crestina convinsa si acerba aparatoare a miracolelor religioase, lectureaza inconsecvent diverse carti, de-a valma.
Subiectul lor preferat este daca exista sau nu Dumnezeu, daca exista raiul si iadul, daca ar exista totusi cum ar putea fi reprezentat, ce este Binele, ce este Raul, viata dupa moarte este posibila??
Calm, Robert contrazice orice discurs abstract al Ioanei, care cu toata forta fiintei ei incearca sa demonstreze ca Dumnezeu exista, iar sentimentul religios este cat se poate de prezent in fiecare dintre noi, pretutindeni. Robert o lasa sa vorbeasca, apoi cu un zambet neancrezator intreaba o persoana oarecare din apropierea lor: “Tu ai inteles ceva din ceea ce spune Ioana?”
Ideile lui Robert sunt clare, tintesc direct subiectul si atat de realiste in formularea lor incat Ioana traieste permanent intr-o stare de tensiune, neputincioasa in fata acestui fariseu: “Religia este o inventie umana, creata ca urmare a fricii de moarte, de natura ce nu o putem controla; Biblia, de asemenea, este produs uman si istoria descrisa in ea nu are cum sa fie purul adevar; Morala exista si fara a crede in Dumnezeu; Ai fost tu acolo ca sa vezi ce a facut si dres Isus?; Si daca e asa, Dumnezeu unde se afla? Ce te determina sa crezi ca exista viata dupa moarte?” Si tot asa…
Spre seara, atat el cat si ea, sunt epuizati, intuiesti la ei un fel de sfarseala psihica si sufleteasca, ca nu au fost intelesi, ca adevarul sta de partea lor…
Dupa o lunga tacere, Robert adauga tragic: “Niciodata nu am inteles de ce femeile sunt asa de credincioase si nu gandesc logic!”, iar Ioana adauga cu un glas stins: “Da, Robert, sa stii ca cei mai mari credinciosi din istorie au fost barbati!”.
A doua zi aceeasi poveste, la acelasi birou si intre aceeasi pereti…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu