joi, 18 noiembrie 2010

Filosofie neagra

M. e un elev chiar simpatic. Are degetele lungi, fine si cand vorbeste le agita expresiv in aer, dand senzatia unei nobleti sufletesti ascunse. Este adolescentul care a experimentat tot ce se poate, "huligan" cum se autointituleaza: a fumat, a baut, a incercat drogurile, a pierdut noptile cu baietii, a purtat blugi rupti si plete, a ascultat muzica cu pasiune, Opeth de exemplu, a fost depresiv, a fost indragostit...A chiulit pana in punctul de a fi exmatriculat...
Acum nu mai are nici o pasiune, nu il mai atrage nimic. Se gandeste totusi la viitor, vrea sa ajunga manager, sa produca bani :), tot ce conteaza in lumea asta stupida, nu?, iar pana una alta se simte inutil, fara sens...
Gandeste ca fara voia lui i s-a dat viata si tot fara voia lui va muri. Nu crede in prostiile despre existenta unui Dumnezeu si nici intr-o viata de dupa moarte. Vom muri si gata, am disparut. Apoi, suntem doar niste fiinte care ne tragem din maimute, suntem ghidati doar de instincte, iar actele noastre poarta amprenta stramosilor nostri, suntem dependenti de genetica noastra. Deci, niciodata nu putem fi altceva, decat produsul parintilor nostri.
Urasete orice strain, insa cel mai mult pe romani. Dupa el, ar fi preferat sa se fi nascut pe vremea lui Hitler, a nazismului si sa fie un soldat german care e incredintat in purificarea rasei umane.
Isi dispretuieste colegii care sunt putin inteligenti si cu multe defecte, si nu percep realitatea in lumina ei reala, sunt prea copilarosi si stupizi.
Poarta o ura si o agresivitate in suflet care de multe ori le mai stinge cu cate o tigara.
Regreta totusi trecerea timpului, faptul ca, iata, este nevoit sa devina matur, responsabil si, astfel, isi pierde naivitatea si gustul copilariei de a trai liber si nestingherit de nimic.
Zilele trecute a implinit 17 ani. Mare chestie, spune el.
A vizionat nenumarate filmulete despre Univers, facerea lumii, holocaust, nazism, al doilea Razboi Mondial, religie, dar Zeitgeist a fost definitoriu, i-a schimbat total perceptia asupra lumii si de atunci, precizeaza el, nu mai crede in tot felul de prostii si nu mai poate fi manipulat.
Are doi prieteni foarte apropiati de care se simte atat de legat incat resimte cateodata o frica puternica de a nu-i pierde.
Ii place mult sa dezbata probleme, sa filosofeze, zice el, de aceea isi gaseste cu greu prieteni sau prietene.
Viata este ca o tigara, continua el, se consuma si ramane doar un abur de fum ce se risipeste in toate directiile. Da, asa cred eu. Pai, nu???

Un comentariu: