luni, 8 noiembrie 2010

Metamorfoza

Un vultur deasupra mea trecea,
eu il priveam.
Se deschideau ranile trupului,
ale sufletului meu,
si asteptam sa se infrupteze din mine.
Cat as fi vrut atunci sa fiu toata o rana
sa umplu ciocul lui cu mine
si sa fiu vultur.
Imi infingeam coltii in mine,
ma indoiam ca un arc
sa alung placerile stupide,
tremuram,
iar vulturul ma ocolea
cu privirea indreptata prin mine
infiorandu-ma adancimea pupilelor lui.
Simteam cum in mine o poveste se naste
si vulturul tasneste prin ochii mei, deveniti limpezi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu