marți, 15 martie 2011

Pensa un attimo di piu...

"Gomorra" e scrisa de Roberto Saviano, un tanar de 31 de ani, originar din Napoli. O carte indrazneata, eroica.
Un reportaj din mass-media italiana mi-a atras atentia. Roberto Saviano era intrebat de ce nu paraseste Napoli si nu se refugiaza in nord sau in alta tara. Un risc urias de a publica secretele crimei organizate a Mafiei camoriste si totusi de a nu incerca sa te protejezi. Roberto argumenteaza, insa, ca doar in acest fel, infruntand pericolul, isi poate sustine lupta, credinta.
De regula, despre ororile istoriei afli dupa ce totul s-a consumat, deja traiesti intr-o alta epoca transformata si intangibila cu acel trecut odios. Poti, vezi bine, manca, dormi, trai stiind sau sperand ca acel trecut nu se va repeta. Insa ororile istoriei se repeta sub alte forme cu acelasi continut, iar prezentul tulburator nu este inca pe deplin perceptibil, comprehensibil si deci, acceptat.
"Gomorra" lui Roberto Saviano desconspira tragismul prezentului cu lunga incidenta asupra vietii noastre, a tuturor.
Se prefigureaza profetia unui lent proces de distrugere a Planetei, puterea detinuta de o minoritate, care, tot lent, se intinde ca o panza de paianjen in jurul continentelor. Mafia chineza, rusa, japoneza, albaneza, sud-americana, italiana sunt cele mai puternice. Afacerile mafiei: tesaturile, drogurile, cimentul, aurul, gunoiul, alimentele, terenurile, imobiliarele, sanatatea, energia; cuprind, deci, toate necesitatile imperative in supravietuirea umana.
Exista si ecranizarea dupa carte, un film revelator cu acelasi titlu.

Dintr-un interviu:

„Gomorra" este de mult timp un bestseller în întreaga lume, inclusiv în România. Ţi-a schimbat însă radical viaţa...Roberto Saviano: "Din toate punctele de vedere, având în vedere că acum trăiesc sub escorta poliţiei 24 de ore din 24. Adevărul este că atunci când scriam acest volum nu îmi dădeam seama bine de amploarea sa. Ştiam că subiectul era extrem de delicat, în plus mulţi alţi autori scriseseră deja numeroase cărţi pe aceeaşi temă şi tocmai de aceea mi-am dat şi eu sufletul acestei cărţi, dedicându-i toată energia şi în plus folosind nume şi prenume adevărate. Nu puteam să îmi imaginez însă consecinţele. Aşa că atunci când m-am regăsit în mijlocul acestei situaţii, când m-am văzut înconjurat de poliţişti de la o zi la alta, fiind nevoit să părăsesc localitatea în care trăiam, familia idem, am încercat să rămân cu capul pe umeri şi să găsesc o explicaţie pentru tot. Să fiu sincer, nu am găsit-o încă..."

Un comentariu:

  1. Ma bucur sa descopar ca unii oameni chiar stiu sa aleaga.Te felicit pentru articol!

    RăspundețiȘtergere