Ca sa ma amuz de dimineata deschid un mic jurnal al meu de prin ’97-‘98, cand aveam vreo 17 – 18 ani. Si iata ce gasii..
“Emin, Emin,
Vis de femeie blonda,
Emine…
Se aude ecou din freamat de codru,
Strivesc un plop,
Doi, trei plopi – vreau sa-ti vad chipul din nou linistit.
Astept ora cand luna plina apare. Ma asez la masa de scris, de pe terasa, si privesc luna, stelele. Astept o muza…<Dar nu vine/ In zadar astept si sufar>. Tocul meu din pana leneveste in calimara. Lumanarea arde fara sa se sinchiseasca de nefericirea mea. I-au tocul, potrivesc o foaie si astept. Dar nu vine…Imi aplec fruntea, incruntandu-ma, asa cum numai el facea, si astept. Astept sa-mi picure cuvinte, ma fortez sa-mi creasca cat mai mari neuronii, care sa acumuleze energia de care am nevoie. Imi reazam fruntea in palma si las picaturi de lacrimi sa-mi cada pe foaie. Imi ridic ochii plini de lacrimi si cu o voce innecata de suferinta strig: <Coboara-n jos Luceafar bland/ Alunecand pe-o raza/ Patrunde-n casa si in gand/ Si minte-am lumineaza…>. Privesc din nou spre cer, la stele si nimeni nu-mi raspunde si nici o stea nu straluceste mai tare ca celelalte. Suspinand, zic cu resemnare: <La steaua care-ar rasari/ E o cale atat de lunga/ Ca mii de ani mi-ar trebui/ Ca eu un geniu sa ajung!>. Las capul jos, imbatranit, ma-nchin maretiei si imi promit ca intr-o alta viata dorinta mea va fi mai vie. Si vantul rece imi stinge lumanarea, pe aripa lui isi infinge pana mea si-n zborul sau imi mangaie obrazul in semn ca ar putea sa fie si mai rau. Privesc spre usa si-l vad pe el, iubitul meu si cand zambesc imi dau seama ca numai iubirea ar fi salvarea mea.”
Nici pana in ziua de azi nu m-am lecuit:).
Sau…
“Ma inteleg foarte bine cu Oana. Are un efect benefic asupra mea. Este, parca, mai mult decat intelegere. Este o descoperiere. N-as putea sa ma descopar fara ea. Poate ca este un inceput de prietenie adevarata, de o viata; am impresia ca ea reprezinta o parte extrem de importanta din viata mea. Incep sa cred ca doi oameni sunt capabili de iubire, de prietenie, numai daca sunt inteligenti. Bineinteles ca inteligenta in cazul iubirii dintre doua persoane de sex opus nu este obligatorie. Insa, in cazul unei prietenii adevarate este absolut necesara, mai ales in cazul unei prietenii durabile, vesnice.
Suntem abia pe drumul de inceput al vietii, ce necesita initiere. Poate ca viata ne va desparti sau experienta ne va apropia mai mult. Poate ca farmecul prieteniei noastre va atinge un maximum, care ne va marca pentru totdeauna. Insa totul incepe acum. Constientizez minutul.”
Draga de Oana…
Fiecare avem asemenea amintiri, mici creatii din adolescenta sau studentie, uitate acum si parasite in cine stie ce colt al podului. Este demn insa sa respectam acel copil care a visat si si-a pus sperante in noi, cei de acum, si mai ales, sa-i reanimam memoria.
Sa respectam copilul, adolescentul, adultul care coexista si formeaza persoana unica si - de ce nu? - minunata care suntem fiecare dintre noi.
RăspundețiȘtergereCat despre inteligenta in relatii, fie ele de prietenie sau romantice eu as spune ca este de alta natura; psihologii au denumit-o inteligenta emotionala. Eu as numi-o inteligenta a inimii, adica acea abilitate de a-i oferi sansa celui de langa tine sa creasca, sa se descopere, sa infloreasca, sa-si manifeste pe deplin fiinta. Si cum sa poti face asta altfel decat cu inima? Cati dintre noi reusesc, insa? Traim intr-o lume a lui "trebuie", guvernati de reguli care ne spun ce e bine si ce nu e bine, ce se cuvine si ce nu fara sa ne dam seama ca in efortul nostru nebun de a ne croi procustian, ciopartim ceea ce avem mai valoros in noi, sufletul nostru.
Cred ca noi doua am constientizat si impreuna si din experiente separate ca diferentele dintre noi ne aduc de multe ori beneficii mai mari decat lucrurile pe care le avem in comun.Eu invat asta in fiecare zi de la cei din jurul meu.
Si iata-ma si pe mine pe interval...un mic comment...mai nu stiu cum se face, dar tu ar trebui sa aspiri la mai mult, si asa cum ma "certai" tu pe mine ca nu m-am apucat oarecum mai devreme de scris, asa te "cert" si eu ca nu iti asterni pe foaie naturala pleiada asta de trairi, sentimente, stari sufletesti si sa pui temelia unui roman panalina-istic...stiu ce o sa-ti fac cadou de ziua ta...masina de scris, fara telefon...gata uai Henry in varianta feminina ca o sa zic lumea ca ne elogiem intre noi mai ceva ca 2 iubiti...care lume?aaa lumea...ce oameni..
RăspundețiȘtergere