citind mesajul lasat de cornelia pe rostiri.ning (tare ironia!), ascultand amour al lui rammstein si queen cu you don't fool me de pe paginile bloggerilor mei preferati, incercand sa incropesc ceva in dorul lelii, realizai ca nu am chef sa spun nimic, decat atat ca ajunge o vreme cand te cuprinde asa o stare de spleen baudelairian, un vid existential, o anihilare a tot ce vine din interior spre exterior si invers, pe fondul unei masturbari mentale. ati trait si voi cu siguranta o asemenea prabusire in vid. posibil sa fie, daca e de scurta durata, o stare de spirit prevestind o mare furtuna, ca procesul de incubatie al imaginatiei dinaintea unei mari creatii. a te simti un fir de nisip, privit la scala mica mica, microscopic, pierdut si inutil in marea de nisip sau la scala mare mare de la nivelul milioanelor de galaxii, este si aceasta o stare de spirit recomandata, trebuie sa recunoasteti. in realitate, acum esti, acum nu mai esti, intre cele doua piece of sheet este necesar?!?!? sa intelegi sensul vietii. mda...cata cuvinte de mare pofunzime...
voua celor dragi si nedragi va urez un week-end placut si interesant!
Chiar daca nu ai mereu chef sa scrii sa stii ca eu stiu ca potentialul tau de a scrie zace "nemuls" in tine, si cateodata chiar nu trebuie sa scriem sau sa vorbim nimic, poate ca e de ajuns doar sa citim un articol bun "cornelesc" sau nu mai zic sa asculti amour amour si you don't fool me, si gata s-a si terminat sistemul...
RăspundețiȘtergereSi cand te gadesti ca mesajul postat de mine se dorea a fi o urmare la comentariile pasajului :Instigare la un blog…ca sa fur expresia de la Parazitii. Se potriveste totusi si altor simturi. revin
RăspundețiȘtergere