marți, 24 august 2010

A suferi sau a nu suferi…

A suferi sau a nu suferi e comparabil cu a fi sau a nu fi. Cand suferi dai seama de tine insuti, existi. Simti organele interne cum se framanta, clocotesc, cum impulsurile electrice gonesc ametitor de la un neuron la altul, cum batai repezi ale inimii iti chinuiesc pieptul.
Sunt cei care sufera in tacere, mocnit, cei care blesteama suduind natura, cei cu suferinta revoltata, stropsind lumea cu intunecimea ei; sunt cei care isi neaga suferinta sau o analizeaza, o diseca pana la anularea ei. Se sufera din tot ce e omenesc posibil: pierderea sau moartea unui om drag, neimplinirea in dragoste, propria-ti inutilitate, saracia, imperfectiunea lumii, schimbarea la fata a unui prieten drag, jignirile, boala, nereusita la un examen necesar, spulberarea viselor si pierderea naivitatii, constientizarea propriei prostii si a altora, s.a.m.d…
Oricum, suferinta iti da speranta ca esti viu, prezent, asemenea durerii unui deget ars revelandu-ti ca posezi mana. Ceea ce vrea sa insemne ca suferinta este constructiva, orice natura ar avea ea preface un bou cu privirea tampa intr-o fiinta constienta si empatica cu miezul esential al vietii. Mai mult, neimpacatul Cioran, spune ca suferinta, spre deosebire de fericire, purifica, are darul de a fecunda intelepciune. Mai departe, insa, spune el, cand suferinta e durabila tampeste, degradeaza pana la descompunere. Oricat de vitala, necesara ar fi suferinta, viata noastra se exprima, in realitate, printr-o continua fuga din calea ei.
Inchei cu citatul optimist a lui Rudolf Steiner “suferintele sunt izvoare ale cunoasterii a caror importanta va iesi la iveala in viitor”.

Un comentariu:

  1. Hmmmm...despre suferinta as putea spune si eu multe, dar prefer sa nu, dar cunosc persoane care daca v-ar povesti despre ce inseamna SUFERINTA ati varsa lacrimi de sange la auzirea spuselor intamplarilor lor, dar se zice ca asa e viata, ca invatam din experientele astea, ca oarecum crestem prin suferinta, interesant subiectul, fara margini, e un articol ce atarna greu pe umeriii fiecaruia dintre noi...ca de obicei Alina atinge si trateaza bine problemele esentiale ale vietii...cu un vocabular si o traire pe masura a ceea ce simte si transpune...

    RăspundețiȘtergere