marți, 14 septembrie 2010

ca si adolescent...

...viata o traiesti la maxim. Ma uit la ei si ma incanta privirea. Isi blesteama ei clipele de neputinta, noptile chinuitoare pricinuite de focul dragostei poate neimpartasite, trairile inexplicabile acum de plans acum de ras, neastamparul sangelui care te impinge la actiuni nesabuite, dar in aceasta perioada isi au germenii marile iubiri, marile aspiratii, marele eroism, mutarea muntilor din loc. Si mai mult decat toate, aceasta rezistenta, respingere, calcare in picioare cu sadism a legilor lumii adulte este adorabila, impresionanta. Adultul deja are o masca, este un prefacut. De aceea sinceritatea si naivitatea adolescentului va starni mereu aprecierea si regretul maturului resemnat si complexat daca nu si-a pastrat vie copilaria in interiorul sufletului sau.
Salut adolescenta! si mereu voi incerca sa pastrez intact copilul din mine si sa conserv nebunia primelor idealuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu