Vara. Perioada stelelor cazatoare. Pornim pe jos de la baza si doua umbre urcam usor. El ciufulit, plin de puf, osos, tenisi fara ciorap, vorbeste. Sentiment profund de bine. Eu, pletoasa, aeriana, cu verva sangelui in vine, ascult. Privim impreuna calcand umbrele. Imi zic: cat de intelept e! Mangaiem prietenia, o intindem mult deasupra noastra. Acelasi drum, il stim bine. Deschidem o poarta, intuneric. Calcam, el piciorul drept, piciorul stang, eu piciorul drept, piciorul stang. Radem, ecou peste mii de copaci negri. Doi copaci negri, dincolo lumina, dunga ne-a taiat in doua. Ne hlizim, oooo capita cu fan. Pe capita, sub cap, brate incrucisate. Incordare, eu spre cer, el spre pamant. Cade cometa. Exclamatii, meditatii. Liniste. El, un deget spre cer: vezi steaua aceea mica mica de acolo? Eu, un ochi pe cer: unde? nu...El se intuneca in copacii negrii: chiar asa cand nu-i!
Adi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu