Bărbatul cinic, cu sensibilităţi estetice şi putere fină de analiză este un tip aparte, cu o psihologie specifică. La caracterul lui se mai adaugă şi experimentarea tuturor slăbiciunilor umane, orgia trăirilor sexuale, pe un fond chipurile aristocratic. Chipul acestui bărbat e neapărat senzual; buze mari, cărnoase, privire mistuită de un foc mereu nestins, întreţinut de sânge, hormoni şi zonele erogene ale trupului. Oricum, trăsăturile feţei sunt frumoase, liniile însă parcă dau forme gigantice, ce acoperă straturi subtile de grăsime.
Aşa îl închipui pe Don Juan sau pe orice bărbat iubitor de plăceri şi femei.
Pe drept cuvânt, barbaţii aceştia dispreţuiesc femeile pe cât le iubesc şi sunt copleşiţi de existenţa lor. Analiza lor dură şi realistă asupra sexului frumos, tăioasă, critică dar şi obiectivă asupra Evei în parte o împărtăşesc.
Îmi este încă de neînţeles ce vor cu adevărat domnii aceştia. Pe de o parte cinismul lor îi chinuie, pe de altă parte îi desfată în trufia lor.
Umblând prin librării am dat peste o carte cu titlul “De ce se tem bărbaţii de femei”, autorul Jean Cournut, de factură psihanalitică. Citesc în fugă: le este frică de misterul ei, de complexul penisului la femei, de infidelitatea ei, de capacitatea ei incestuoasă, de indiferenţa ei, de farmecele ei irezistibile, dar mai ales de caracterul insaţiabil al sexului ei. Din acest motiv bărbaţii caută să stăpânească lumea şi să subjuge femeia.
Astfel, din plămada umană bună şi rea totodată, se ivesc bărbaţii aceştia care nu-şi găsesc niciodată împlinirea într-o femeie, suferind totuşi întreaga viaţă din pricina ei. Mulţi descriu femeia ca pe un obiect decorativ, lipsită de geniu şi inteligenţă analitică, pătrunzatoare, doar o frumuseţe înşelatoare, misterioasă arătare care în esenţă nu ascunde nimic, “sfincşi fără enigme” cum se exprima Lord Henry al lui Oscar Wilde, oricum fiinţe cu însemnatate doar pentru procreere şi undă de farmec asupra vieţii.
Domnii aceştia raţionează, analizează lucid, păcătuiesc cu gandul şi de cele mai multe ori cu fapta, iar tainica lor dorinţă este să întâlnească o femeie pură, cu suflet candid şi nevinovat, să li se dăruiască cu totul, sa fie neînchipuit de frumoasă şi înţeleaptă pentru a educa corect copiii şi a întreţine gospodaria, să aibă o viziune optimistă asupra vieţii pentru a fi mereu proaspată şi încântătoare şi a-şi păstra frăgezimea sufletului şi a cărnii, o icoană care luminează căminul şi izbăveşte bărbatul de pacatele lui şi ale lumii pe care tot el o construieşte.
Îmi provoacă un oarecare dispreţ sensibilitatea bărbatului dezamăgit de femeie şi care, în ascuns, are fantezii sexuale perverse şi este excitat de gândul unui sex oral. Asta, în lipsa unei dorinţe reale şi a capacităţii de înţelegere profunde a firii omului-femeie.
Sub acest aspect, este mult mai poetică unirea unui bărbat cu o femeie din mediul rural, unde împreună lucrează pământul şi din an în an procrează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu